Aiurea…

S-a trezit intr-o dimineatza cu o senzatie ciudata, nedefinita, ca tot ce o inconjoara ii este strain, ca toate gandurile de ieri erau ale altcuiva, ca totul nu e decat o mare bula de sapun gata sa se imprastie in orice secunda! Asta i-a dat un sentiment de anxietate…tot ce are acum ar putea sa dispara pur si simplu daca doar ar privi mai atent! Mai bine nu…Si totusi, tot ce o inconjura, toate lucrurile EI, toate urmele lasate in camera pareau straine! Mai trecuse odata prin asta, cand, in intunericul unei camere saracacioase de gazda, plangand in surdina, sub patura, realizase ca AIA nu era viata ei, ca probabil ea traia o cu totul alta, pesemne ca cineva le incurcase!
S-a asezat incet, pe marginea patului, incercand sa descopere ce s-ar intampla daca ar alege sa se uite mai atent..Da, s-ar intampla, probabil, o prabusire a unei lumi! Atat de simplu?? Nu, desi asa ar parea! Ar fi o finalizare a unei prabusiri! Si poate ca nici nu ar fi ceva rau, desi cuvantul “prabusire” o facea sa se cutremure! Pentru ca nu poti construi ceva trainic peste ruine! Daca mai vrei, daca nu ai obosit, daca nu esti deznadajduit ca nu ti-a iesit de prima data!
Sau poate ca erau doar ganduri de-ale ei, aiurea, o reactie ce friza pericolul de a deveni permanenta la o problema care putea, foarte bine, sa fie temporara sau chiar inexistenta in scara de valori a altor persoane! Avea in suflet o deznadejde, un gol, un desert, un sentiment pe care numai multe(chiar marunte) dezamagiri, adunate, indesate in sertarul ei de “energii negative care nu trebuie sa ma afecteze” i-l puteau da! Poate ca Ea era de vina de tot acest sentiment nascut dintr-o sensibilitate exagerata, poate El nu o mai vedea de mult timp, se obisnuise atat de mult sa o gaseasca mereu acolo, incat, desi nu o lipsea de tandrete, aceasta nu parea una destinata unei FEMEI pe care o iubesti si o protejezi, ci unui animal de companie pe care te bucuri sa il gasesti acasa, adori sa iti sara in brate si sa dea din coada bucuros ca te vede, pe care il mangai gandindu-te la altceva, relaxat de caldura si moliciunea lui, sau poate, impreuna, nu erau in stare SA SE UITE MAI ATENT, fiecare intorcandu-si privirea, lasand undeva, in lista “treburi de rezolvat”, fiecare cuvant nelalocul lui, fiecare gest dureros…

A ales sa se ridice si sa inceapa o noua zi! Aroma cafelei i-a intrat in toti porii, hainele lasau o urma de racoare pe trupul incalzit de somn, rimelul se aseza frumos pe gene, mascand gandurile astea aiurea care o napadisera asa, dintr-o data. Ganduri si atat!

Si ingropa cat mai adanc banuiala ca e pe cale sa faca o mare greseala! O banuiala si atat!