Despre cat de fericiti sunt altii intotdeauna
Ma gandeam azi ca intotdeauna ii consideram mai fericiti pe unii doar pentru ca au ceea ce noi nu avem si ne dorim foarte mult!! Si stau si ma gandesc, in consecinta: e atat de usor pentru noi sa fim nefericiti ca nu avem “ceva”, cat si sa fim fericiti ca avem “altceva” ce altii nu au si pentru care suntem invidiati! Si totusi, alegem sa fim nefericiti!
Pentru ca fericirea se raporteaza intotdeauna la ce ne dorim? Niciodata la ce avem?
Si, din pacate, ne dorim mereu si mereu alte lucruri…
Si nu suntem capabili, atunci cand dobandim ceea ce ne-am dorit ani si ani intregi, de nici un gest maret, de nici o traire extraordinara…Ne epuizeaza drumul sau tocmai el e partea interesanta din visul nostru?
Am reusit sa invat cate ceva despre asta…Incerc, in fiecare zi, sa ma bucur de ceea ce am, pentru ca fericirea la intensitate redusa, cotidiana, liniara, plictisitoare, e o certitudine a vietii mele! Si consider ca e mai trist sa nu simti nimic cand iti atingi un vis decat sa nu ti-l implinesti! Daca nu esti capabil sa incununezi cu o traire speciala atingerea lui!
