…mi-am dat seama, blogul asta!! De fapt nu de aia l-am creat: ca sa il citeasca cineva si sa ma laude!!! Da’ nici nu ma critica nimeni…Hmmm…”Nu conteaza ce se spune despre tine, important e sa fii in centrul atentiei!” zice un dicton! Pai da! Dar daca, in momentul in care am avut si eu una, alta, pe suflet ( DAR NU A FUNCTIONAT NU STIU CE la site, la conexiunea de net de la serviciu sau, ma rog, ceva ce ma depaseste oricum) as fi scris despre ce simt…poate poate cineva ar fi citit si, cine stie? Poate s-ar fi recunoscut printre randuri… Si nici eu, nici cei care ar fi citit, nu ne-am mai fi simtit asa singuri!
Dar, va este limepde ca lumina zilei de iunie ca…acum sunt bine dispusa, nu ma apasa nimic in mod evident, nu am nici o framantare interioara … As indrazni sa afirm ca nu numai ca nu am framantari, dar m-a cuprins o stare de plafonare extraordinar de gustoasa, cand doar o telenovela la care sa ma uit fara sa gandesc si o revista cu stiri mondene m-ar putea duce intr-o stare de calm vecina cu “nirvana”! O nirvana de gospodina, da’ nirvana, dom’le!
Incerc din rasputeri sa imi aduc aminte de momentele in care am vrut tare mult sa scriu, sa ma descarc, sa ma lupt cu mine insami, sa ma cert, sa ma alint, sa ma ranesc si apoi sa imi ling ranile…. Dar nu… Instinctul meu de conservare pentru care am luptat atata de mult, pentru care am tinut sedinte-monolog zile, luni, ani…a iesit la inaintare! Acum nu pot afisa decat un zambet ingrozitor de tamp, desi nu ma bucura nimic in mod special, am un vid interior absolut, nu sunt nici trista (multumesc lui Dumnezeu), nici fericita, nici curioasa, nici intrigata, nimic…Parca as fi sedata…
Poate doar nelinistea aceea permanenta, difuza, pe care o port cu mine de ceva timp…
Revin cu chestii mai interesante…Sper….
“Numai cine nu are credinta indeajuns, se teme!” Uite, asta ar trebui sa invete toata lumea!
Asta ca sa nu zic ca am irosit timpul asta de stat pe blog degeaba!
