La fel…Aceeasi senzatie ca in dimineatza aceea… Ca e nevoie doar sa rosteasca fraza magica si totul se naruie…Asa, ca la o papadie, cand sufli peste puful ei usor…Si e atat de simplu si pare atat de greu in ochii altora…
“Poate ma apropii de criza de 30 de ani, cine stie?” se gandeste de fiecare data cand o apuca ganduri din astea! Poate se alinta.Poate nu.Poate e chiar nefericita. Poate nu. Nu, nefericita nu e, daca ar fi sa se ia dupa “ce are”…
De atatea ori a judecat pe altii pentru lasitatea lor, ii judeca si, in acelasi timp, isi dadea seama ca si ea este la fel, poate mai lasa, pentru ca nici macar curajul sa recunoasca nu il avea!! II era frica sa incerce ceva nou, mai ales stiind ca alegerile facute de ea, nu de Destin, erau mereu proaste! Inca ii este frica de asta! Intotdeauna se poate si mai rau…Desi nu e rau nici acum… Uneori e trist, uneori e revoltator, uneori e compromis, uneori….Uneori! De ajuns sa lasi totul si sa pleci sau prea putin???
Deseori e bine, e cald, e amuzant, e provocator, e incantator….
Conteaza numarul lucrurilor bune sau intensitatea celor proaste??
In general, desigur, nu avea de ce sa se planga…Dar nimeni nu putea (sau poate da, dar nu-si dadea ea seama) intelege ce se intampla inauntrul ei…cateodata…cand ii venea sa planga ore in sir, cu sughituri, pana la sufocare, sau cand ar fi vrut sa plece, macar o saptamana, departe de ceea ce insemna viata ei, sau cand nu ar fi vrut sa vorbeasca sau cand ar fi trantit totul din jur din cauza acelei nelinisti care o epuiza…. Dar mereu se gandea ca ii raneste pe cei din jur daca da curs acestor porniri eliberatoare!! Nu-i ranea pe toti, si-a dat seama de asta cand a primit un raspuns atat de dureros la un suspin care pur si simplu s-a rostogolit afara din suflet : “Am ajuns sa nu imi mai pese…”!
Cum sa explice ce se intampla?? Nu era nefericita, era doar dezamagita ca era nevoita, a cata oara, sa se multumesca! De fapt, ii era ciuda ca nu avea curajul sa ceara!
Sau poate era nefericita….Sau se alinta, cum sa fii nefericit in situatia ei??? Ce-ar spune cei care o cunosc?
“Bine, sunt fericita, nici nu are rost sa va mai bateti capul cu asta!”.
“Nu poti sa te plangi ca esti nefericit daca tu nu faci nimic pentru asta si stii ca esti prea las, prea sarac, prea sensibil, pentru a SCHIMBA CEVA!!”
Ii venea sa planga…Si azi, si ieri si saptamana trecuta…
Nevroza, probabil. Cateva vitamine si se va rezolva.Trecator.A trecut de atatea ori, va trece si acum.Alte ganduri aiurea.
Ar trebui sa gatesc azi sau sa las pe maine? Da…pot lasa pe maine, doar nici nu am asa multe de facut, baia am rezolvat-o ieri! Si ce sa gatesc? Vad eu, intai sa ma uit in frigider sa vad ce resurse am…Poate fac prajitura daca am vreme! Stai ca uite, acum trebuie sa introduc astea in calculator , e sfarsit de luna…Sunt numai 3, e ok, nu am asa mult! ….
