O zi proasta-partea a 2-a

Daca o singura data mai suna telefonul la firma, jur ca il scot din priza si il arunc direct pe pista de Aeroport de zis-a-vis!!!! Nu mai suport sa mai sune!! Pur si simplu!!! Si EU sunt insarcinata sa raspund, sa fac legaturi, sa dau ton de fax, etc!! Stiu, nu-i nevoie sa ma mai intrebati si voi de ce sunt secretara, nici eu nu stiu si parca ma si apuca un atac de panica daca stau sa rumeg mai bine situatia!!

M-am saturat de muncitori nespalati, in maiouri si cu lant de aur de 4 kile la gat care scuipa pe bani ca sa pot sa pun mana pe balele lor cand ii numar, care vorbesc cu “tu” pentru ca eu nu-s decat o secretara, n-am valoarea unui “patron de firma de constructii”, m-am saturat de chei de masina tinute in mana dreapta, la un loc cu pixul meu Bic, cand semneaza facturile, m-am saturat de glumitze cu tenta sexuala sau oricum nesarate total, facute de bosorogi care cred ca eu, daca raspund la telefon si fac facturi, rad si ca proasta la …. cand flirteaza vreunul cu mine, m-am saturat!! Nu e prima data, da’ probabil ca pana nu ma invat minte, nu va fi nici ultima!

Azi nu am chef… Ma uitam pe niste site-uri ecologiste (de ieri am inceput, asa am dat si de Muntele ) si ma gandeam oare ce naiba caut aici, intr-un birou cu aer conditionat pe 17 grade (de mi-au picat ovarele de tristete ca le supun unui asemenea tratament), raspunzand la telefon, facand facturi si avand CERTITUDINEA ca nu am invatat ABSOLUT NIMIC NOU intr-un an de zile , in loc sa fiu pe munte, cu rucsacul in spate, cu adidasii in picioare, adunand gunoaie (deci fiind utila societatii)!!

Intotdeauna am iubit muntele, cand eram mica eram sigura ca meseria mea va fi legata de munte!! Dar am pierdut startul…acum nu mai am nici resurse financiare, nici fizice, nici timp…

Nu am nimic cu secretarele, bravo lor daca au nervi pentru asta, dar MIE nu mi se potriveste meseria asta!

Si nu, nu cred ca IAR SUNA TELEFONUL!!!!

Revin… deci am o zi proasta, este evident, nici macar nu trebuie sa mai continui articolul asta…

Ca sa intregesc imaginea, trebuie sa adaug ca as vrea sa am mai multa energie pozitiva in jurul meu…. Daca nu as fi vazut oameni plini de responsabilitati si de stresuri care pot munci 8 ore pe zi in ritm alert dar CU ZAMBETUL PE BUZE SI ATITUDINE POZITIVA, as fi fost de acord ca nu se poate! Dar se poate, va spun eu, asa ca mai lasati-ma cu mina asta preocupata pe care o afisati, cu AROGANTA omului care “lucreaza, ma-ntelegi” (adica toti ceilalti din firma freaca menta, numai tu esti nefericitul care trebuie sa presteze ceva in schimbul remuneratiei lunare), care nu rade, nu zambeste, nici macar nu iti raspunde la o intrebare pentru ca “nu are timp de prostii”, etc! Daca se recunoaste cineva in descrierea din urma, foarte bine, sa nu mai citeasca blogul ca nu am pierdut nimic, eu nu imi voi schimba parerea, am cunoscut ambele cazuri, asa ca…

Si daca este cineva care imi da dreptate, sa imi dea de veste si poate putin din atitudine!

P.S. Azi am vrut sa scriu un articol tampitzel….recunosc… ) despre ce il face pe un barbat sa fie adorabil… Exista un motiv pentru care m-am gandit sa scriu despre asa ceva, evident, nu va imaginati ca subiecte din astea imi uzeaza frecvent neuronii si asa terminati de tzarrrrraaitul telefonului… Dar poate scriu altadata!

P.P.S. Cred ca v-am mai intrebat o data: e patologic ce mi se intampla??? Ca m-am saturat de telefon, de birou, de xerox, de fax, de imprimanta, de scaun, de unitatea de la PC, de colegi, de clienti, de facturi, de chitante, de deconturi??? Si da, am avut concediu anul asta (o saptamana, e drept), deci nu stiu daca asta e cauza!