Nu stiu ce sa scriu, desi as scrie muuuult, muuuuuult, incontinuu… Tot ce imi trece prin cap…acum, de dimineatza, de ieri, de o luna, de luni de zile!
Ok, este o noua perioada “din aceea” de semi depresie…Ii zic semi pentru ca imi trece destul de usor si pentru ca nu e neaparat o depresie cat asa…o saturatie… Vreau concediu! Am innebunit? Abia am venit din ala de Sarbatori! In care am alergat incontinuu, dar asta nu are nici o relevanta la birou, oficial am avut concediu si, nu-i asa, “imi merge bine”! As vrea sa merg undeva unde sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu nici macar limba, sa nu imi pese de nimic, de ce zice ala sau celalalt, sa nu imi reprim absolut nimic (desi daca nu as avea potentiali candidati pe pozitia de adversar, ar fi cam greu sa imi revars frustrarile , nu as avea pe cine), sa imi aseze cineva masa, sa imi ridice masa, sa ma intrebe daca mi-e frig, daca mi-e cald, etc… Sa ma plimb, sa zambesc tamp oamenilor necunoscuti, sa vorbesc cu persoane carora sa nu le cunosc numele, sa nu explic nimic, sa imi pot povesti viata si nefericirile si fericirile si anxietatile si bucuriile si implinirile si frustrarile si cosmarurile unor oameni care sa nu ma judece si carora sa nu le pese de ce efect ar avea asta asupra vietii lor… Sa ascult si eu alte povesti de viata, sa scriu o carte, doua , trei, sa dorm, sa ma uit la filme stupide….
Dar sa ma intorc apoi la viata mea si sa aduc in ea sentimentul de libertate pe care, cu siguranta, l-as capata in mica mea escapada!!
Invidiez oamenii care se simt liberi!! Recunosc! Eu nu pot fi asa! Poate ca nici macar nu mi s-ar potrivi postura, cine stie?
Totul are un sens, nu o sa primesti niciodata un “dar” care nu iti “vine” bine, care nu te caracterizeaza si pe care nu l-ai putea fructifica… Daca eu as avea libertate, ce as face cu ea? M-as bucura un timp, dupa care as simti nevoia unei “colivii”… Pentru ca am nevoie de siguranta mai mult decat de libertate!
Si pentru a ti se potrivi libertatea trebuie sa ti se potriveasca si curajul! De a simti, de a marturisi, de a actiona, de a-ti asuma faptele fara regrete sau remuscari, de a rade cand altii te judeca, de a plange, de a iubi asa cum simti, de a CERE!!
Curaj care mie imi lipseste!
Nu sunt nefericita, sunt atat de…. plata… E caldut si pufos, nu pasional si activ si incitant!
E exact ce mi se potriveste! Articolul asta e inutil pana la urma, dar macar nu imi pierd antrenamentul!
Sunt acri, asa-i?
P.S. V-am zis cat de mult mi-ar placea sa ma plimb in New York??? (As vrea sa luati in considerare faptul ca eu nu am iesit niciodata din tara!!)
P.P.S. Fantastic cum stiu unii oameni sa ceara de la viata, de la partener, de la job, de la prieteni cat mai mult, sa “stoarca” toate posibilitatile!!! Eu sunt prea fraiera, clar!
