A trecut si Ziua asta…. Doamne, mutumescu-ti, ca altfel aveam senzatia ca tot ce-am cladit in 3 ani se poate ruina intr-o ora!! Sau… intr-o noapte petrecuta fortat intr-un hotel! A fost tragic-comic, mai mult tragic daca ma intrebati pe mine, dar bine ca a trecut!
Sa va povestesc….. Dupa ce toata ziua de sambata, 14 februarie, ne-am certat ca orbii din diverse chestii (fondul de stress este perfect explicabil, dar nu are rost sa insir aici, de-a fir a par, toata istoria), seara ne-am impacat asa de frumos, atat de dulce, incat in momentul in care el a venit cu stralucita idee de a merge la film si un coctail “fitos” (activitate pe care nu o mai prestasem de muuult timp, mai ales noi doi singuri), am prins aripi si am uitat de toate necazurile, interventiile exterioare, piedicile care au tot intervenit si care au zdruncinat serios relatia! Va puteti da seama cat de zdruncinata era daca numai o invitatie la film a facut minuni! 
Dar nuuuu, nuuuuu, era prea frumos sa fie si adevarat si, mai ales, sa poata fi pus in practica!!
Pe cand eram gata sa decolam din casa, al treilea membru al familiei (nu v-am povestit despre asta si v-as ruga sa imi dati un ragaz pana va voi povesti, stiu eu de ce, de subliniat este faptul ca locuieste cu noi in garsoniera ), impins numai de intentii nobile si usor “invazive”, ne-a informat, cu un zambet laaaaaarg si, in acelasi timp, descurajant in ceea ce privea o eventuala obiectie, ca ne-a rezervat (si platit) o camera la o pensiune de lux din oras!!!
Eu sunt “aventuroasa” familiei si tot m-a bulversat fantastic acest lucru…imaginati-va pe al meu sot, care e ca un moshulica ce iese din tabieturile lui o data pe an si , prin asta, se crede un fel de Batman, cum a reactionat! Toata rutina lui de fiecare seara s-a dat peste cap (daca e anuntat din timp asupra schimbarii e ok, are vreme sa se adapteze, dar luat pe nepregatite…. se panicheaza), s-a pleostit si toata impacarea noastra, care ne adusese pret de o jumatate de ora, zambete largi pe fata, a devenit inutila in a-l scoate acum din apatie! A reusit sa afiseze o grimasa, totusi…
Am iesit din casa ca si cum am fi mers la o inmormantare, eu incercand sa il incurajez ca e minunat sa facem si din astea, ca avem vreme la batranete sa fim inradacinati in rutina… Desi nici eu nu credeam foarte tare ce spun, numai gandindu-ma ca a trebuit sa imi car pijamalele in poseta, dar nu mi-au mai incaput papucii de casa, cartea pe care o citesc acum , trusa de machiaj, demachiantul, discurile demachiante, crema de fata, etc…pentru a ma simti confortabil! Facand o paranteza, ma intreb daca si in realitate, nu doar in filmele de box office, se intampla sa existe femei gata oricand sa petreaca o noapte la un hotel asa, pe nepregatite, fara haine , fara demachiante, fara perie de par, etc?? Da?? Am imbatranit eu??? :-S Adica se poate intampla, desigur, dar as vrea sa stiu daca sunt multe femei care trec usor peste acest discomfort?? Vorbiti serios??? Sunt eu prea tipicara, clar!!
Asa..deci ramasesem ca ne indreptam cu pasi agale catre ceea ce capatase intelesul unei ghilotine! Am mers totusi la un supermarket sa ne aprovizionam cu “must have-urile” acestei zile, adica sampanie si praline! S-a lipit de cosul nostru si o punga de jeleuri care s-au dovedit a fi oribile!
Am ajuns si la “pomul laudat” care ne-a confirmat parerea ca o reclama bine construita poate vinde si pielea ursului din padure! Cele 5 stele de pe servetele erau vreo 2 si jumatate in realitate iar doamna de la receptie intrecea cu succes o mixtura de lamaie si grepfruit… Am ajuns pe la ora 21 iar pana la ora 23 nu am facut altceva decat sa analizam situatia noastra si sa ne dam seama ca ne simtit ca si cum am fi pedepsiti!! 
:D Am ras incontinuu pe seama asta, am povestit, iar ne-am ciondanit, ne-am impacat, am ajuns la concluzia ca nici unul nu are chef de… “nebunii” la comanda, drept pentru care am adormit eroic foarte devreme, fiind in opozitie totala cu imaginea pe care, probabil, autorul “cadoului” si-o facuse!!!
Ne-am trezit dimineatza cu senzatia pe care o aveam in facultate cand adormeam, dupa un chef, intr-o camera necunoscuta, intr-un camin necunoscut! Abia asteptam sa ajungem acasa la noi, sa ne aruncam in pijamale si sa savuram o cafea LA IBRIC, sa stergem gustul nesului bleg, de 5 stele, desigur, de la micul dejun !!
Asa am petrecut noi Ziua Indragostitilor! Macar am avut ocazia sa povestim mai mult unul cu celalat, sa fim SINGURI!! Sunt momente in viata unui cuplu cand “a sta de vorba” inseamna cel mai mult! Si nu-ti dai seama de asta pana nu traiesti clipa cand acest lucru nu iti este interzis de imprejurari! Si nu ma refer la comunicarea aia profunda, despre tarele relatiei, despre viitorul comun, despre aspiratiile fiecaruia, despre sentimente, nelinisti, toate in forma aia grava si serioasa promovata de revistele pentru femei… Vorbesc despre conversatia simpla, fireasca, fara sa fim asistati de nimeni, fara sa intervina nimeni, fara sa ne fie frica sa fim noi insine, asa cum ne stim unul pe altul….
