Zic

Bine spunea cine spunea cand spunea: ” Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti!!”. Nu e foarte crestin ce zic eu acuma, dar e adevarat, din pacate. Primeste pe cineva in casa ta, asa, cu bune si rele, menajeaza-l ca “e dificil”, distruge-ti neuronii si rabdarea, lasa-l sa scoata din tine tot ce e mai rau si asteapta, dupa ce pleaca, linistita… Ca vine si rasplata….

Cand va avea ocazia, iti va da doua palme de n-ai sa stii ce e cu tine. Va cauta prilejul sa se bage in viata ta, sa te desconsidere, sa iti arate ce caracter urat ai si ii va “salva” pe cei din jurul tau de influenta ta rea si obsedata de a controla vietile altora (pardon, “de a-i tine in lant pe ceilalti”). Va considera ca a fost o onoare pentru tine ca el sa frece menta in casa ta, dandu-ti sfaturi pretioase despre viata si enervandu-se cumplit daca nu le urmezi, se va simti indreptatit in continuare sa profite de bunul tau simt care te opreste sa nu ii zici vreo doua, iti va toca si macina nervii in continuare, ca picatura chinezeasca, te va oripila prin influenta asupra celor dragi tie, influenta care te secatuieste de sentimente, te ingretoseaza, te dezamageste….

Azi

Asta e melodia care ma elibereaza azi de energiile negative (ca am nevoie!! )

“Nevoi speciale”

Aseara m-am culturalizat. Iaca asa. Din senin. Ca broasca aia testoasa din banc.

La Librariile Carturesti din Cluj a fost lansarea celui de-al doilea roman al lui Dan Sociu. Poate stiti cine este Dan Sociu, poate nu stiti. Eu stiu. Pentru ca am baut pe aceeasi terasa din Botosani, muuulti ani la rand… Pe vremea aia nu-l suportam, desi auzisem ca este destept si scrie poezii, pe langa ca bea de stingea… Dar mi se parea un copil teribil, care se plictiseste si incearca sa isi faca viata interesanta. Si , la urma urmei, toti suntem poeti cand bem, nu? Ideea e ca eram foarte sceptica in ceea ce priveste geniul lui. Femeile il adorau si eu, in “nimicnicia” mea, nu prea intelegeam de ce.

Ieri am ajuns absolut intamplator la lansarea romanului lui, “Nevoi speciale”, nu aveam asa ceva in plan, desi primisem pe mail newsletter de la Carturesti despre acest eveniment. Dar sora-mea a zis ca ar fi de bun simt sa mergem, daca tot este concitadin de-al nostru.

Am descoperit, initial, un Dan Sociu muuult schimbat din punct de vedere fizic, in ideea in care ii lipseau cu desavarsire buclele blonde, iar pe fata avea riduri adanci, de expresie, care fac un barbat sa fie frumos. In conceptia mea, desigur. Apoi am descoperit un Dan Sociu…modest si timid. Cred ca este doar efectul lasarii de alcool, imi aminteam ca si tata, cand a renuntat la bautura, dadea impresia ca e surprins gol in fata unei multimi de oameni. Probabil ca alcoolul atat de mult ii defineste pe alcoolici, ii “imbraca”, le creeaza un scut in fata lumii, incat atunci cand renunta, dupa multi ani, nu mai stiu cum sa priveasca lumea, ce sa faca, ce sa vorbeasca, cum sa se raporteze la realitatea pe care, inainte, si-o faureau ei. Sunt doar fantezii de box office povestile in care fosti alcoolici inveterati reusesc, dupa ce renunta la viciu, sa se adapteze cu succes noului statut, sa isi ia viata in maini, sa se responsabilizeze, sa isi faca familii, copii, cariere…

A inceput sa citeasca din cartea lui si m-a prins extraordinar de tare lectura… As fi fost in stare sa stau sa ascult ore in sir. Si am stiut ca vreau sa o citesc pe toata. Desigur, la mine acasa, in linistea garsonierei mele… Pentru ca nu m-am regasit deloc in publicul boem din jurul meu, cu atitudine afectata si teatrala… Nu mi se potriveste un astfel de anturaj, cred ca sunt foarte impacata cu viata mea in care isi fac loc, (aproape) in egala masura, si ardeii umpluti si aspiratorul , dar si momentele in care sunt doar eu si cartile!

La sfarsit am cumparat cartea de acolo, pentru a primi un autograf. Si numai eu pot gafa in asemenea hal. In primul rand l-am deranjat de la tigara. Si e chiar culmea, ca stiu foarte bine ce enervanta e treaba asta. M-a intrebat cum ma cheama, i-am zis, daaaaaar am adaugat, absolut, dar absolut inutil :” …din orasul ala din care ai vrut tu sa scapi” . S-a simtit prost, s-a scuzat ca nu ma cunoaste, desi intentia mea nu era , nici de departe , aia de a ma recunoaste el…. Stati ca n-am terminat. Am perseverat in prostie (cum fac un emoticon din ala care se da cu tartacutza de pereti? ) si am susurat: ” …stai linistit, probabil eram beti”. Deci da. Deci asa inchei eu o seara culturala, care tocmai mi-a inaltat sufletul! In momentul in care am verbalizat ineptia, mi s-a facut o rusine de mi-a venit sa intru in pamant, dar era mult prea tarziu sa ma opresc. N-as vrea sa stiu ce-a crezut el in momentul ala. N-as vrea sa stiu ce au crezut ceilalti din afirmatia asta, desi eu nu cred ca am schimbat, in anii aia multi in care ne intalneam pe aceeasi terasa, mai mult de trei fraze.

Iata asta stiu eu sa ii zic unui om care s-a lasat de baut; care scrie; care si-a lansat al doilea roman, dupa alte volume de poezie.

In alta ordine de idei, abia astept sa citesc cartea. Cu autograf Si stiti ce ma bucura? Ca am avut emotii!! Ca am TRAIT emotiile exact din perspectiva cititor-mare scriitor! Sunt mandra ca sunt din Botosaniul care l-a dat SI pe Dan Sociu. Da, chiar imi place cum scrie Dan Sociu.

Auzi : ” …stai linistit, probabil eram beti”… Pfuiii, sunt chiar inteligenta. Si inspirata. Si modestia nu ma lasa sa adaug ca si foarte spontana sunt! Vai de capul meu!