Aseara m-am culturalizat. Iaca asa. Din senin. Ca broasca aia testoasa din banc.
La Librariile Carturesti din Cluj a fost lansarea celui de-al doilea roman al lui Dan Sociu. Poate stiti cine este Dan Sociu, poate nu stiti. Eu stiu. Pentru ca am baut pe aceeasi terasa din Botosani, muuulti ani la rand… Pe vremea aia nu-l suportam, desi auzisem ca este destept si scrie poezii, pe langa ca bea de stingea… Dar mi se parea un copil teribil, care se plictiseste si incearca sa isi faca viata interesanta. Si , la urma urmei, toti suntem poeti cand bem, nu? Ideea e ca eram foarte sceptica in ceea ce priveste geniul lui. Femeile il adorau si eu, in “nimicnicia” mea, nu prea intelegeam de ce.
Ieri am ajuns absolut intamplator la lansarea romanului lui, “Nevoi speciale”, nu aveam asa ceva in plan, desi primisem pe mail newsletter de la Carturesti despre acest eveniment. Dar sora-mea a zis ca ar fi de bun simt sa mergem, daca tot este concitadin de-al nostru.
Am descoperit, initial, un Dan Sociu muuult schimbat din punct de vedere fizic, in ideea in care ii lipseau cu desavarsire buclele blonde, iar pe fata avea riduri adanci, de expresie, care fac un barbat sa fie frumos. In conceptia mea, desigur. Apoi am descoperit un Dan Sociu…modest si timid. Cred ca este doar efectul lasarii de alcool, imi aminteam ca si tata, cand a renuntat la bautura, dadea impresia ca e surprins gol in fata unei multimi de oameni. Probabil ca alcoolul atat de mult ii defineste pe alcoolici, ii “imbraca”, le creeaza un scut in fata lumii, incat atunci cand renunta, dupa multi ani, nu mai stiu cum sa priveasca lumea, ce sa faca, ce sa vorbeasca, cum sa se raporteze la realitatea pe care, inainte, si-o faureau ei. Sunt doar fantezii de box office povestile in care fosti alcoolici inveterati reusesc, dupa ce renunta la viciu, sa se adapteze cu succes noului statut, sa isi ia viata in maini, sa se responsabilizeze, sa isi faca familii, copii, cariere…
A inceput sa citeasca din cartea lui si m-a prins extraordinar de tare lectura… As fi fost in stare sa stau sa ascult ore in sir. Si am stiut ca vreau sa o citesc pe toata. Desigur, la mine acasa, in linistea garsonierei mele… Pentru ca nu m-am regasit deloc in publicul boem din jurul meu, cu atitudine afectata si teatrala… Nu mi se potriveste un astfel de anturaj, cred ca sunt foarte impacata cu viata mea in care isi fac loc, (aproape) in egala masura, si ardeii umpluti si aspiratorul , dar si momentele in care sunt doar eu si cartile!
La sfarsit am cumparat cartea de acolo, pentru a primi un autograf. Si numai eu pot gafa in asemenea hal. 
In primul rand l-am deranjat de la tigara. Si e chiar culmea, ca stiu foarte bine ce enervanta e treaba asta. M-a intrebat cum ma cheama, i-am zis, daaaaaar am adaugat, absolut, dar absolut inutil :” …din orasul ala din care ai vrut tu sa scapi” . S-a simtit prost, s-a scuzat ca nu ma cunoaste, desi intentia mea nu era , nici de departe , aia de a ma recunoaste el…. Stati ca n-am terminat. Am perseverat in prostie (cum fac un emoticon din ala care se da cu tartacutza de pereti? ) si am susurat: ” …stai linistit, probabil eram beti”. Deci da. Deci asa inchei eu o seara culturala, care tocmai mi-a inaltat sufletul! In momentul in care am verbalizat ineptia, mi s-a facut o rusine de mi-a venit sa intru in pamant, dar era mult prea tarziu sa ma opresc. N-as vrea sa stiu ce-a crezut el in momentul ala. N-as vrea sa stiu ce au crezut ceilalti din afirmatia asta, desi eu nu cred ca am schimbat, in anii aia multi in care ne intalneam pe aceeasi terasa, mai mult de trei fraze.
Iata asta stiu eu sa ii zic unui om care s-a lasat de baut; care scrie; care si-a lansat al doilea roman, dupa alte volume de poezie.
In alta ordine de idei, abia astept sa citesc cartea. Cu autograf 
Si stiti ce ma bucura? Ca am avut emotii!! Ca am TRAIT emotiile exact din perspectiva cititor-mare scriitor! Sunt mandra ca sunt din Botosaniul care l-a dat SI pe Dan Sociu. Da, chiar imi place cum scrie Dan Sociu.
Auzi : ” …stai linistit, probabil eram beti”… Pfuiii, sunt chiar inteligenta. Si inspirata. Si modestia nu ma lasa sa adaug ca si foarte spontana sunt! Vai de capul meu!
6 raspunsuri Până acum ↓
to-morrow // mai 8, 2009 la 8:19 pm |
M-am amuzat citind de “atitudine afectata si teatrala” a publicului de la lansarea de carte. Uite de aia imi cumpar eu cartile din raft sau de pe net
Cateodata am impresia ca unii oameni se duc la lansari ca sa “bifeze” o actiune culturala, ca sa fie vazuti sau ca sa povesteasca dupa aceea cu emfaza. E drept ca nu pot generaliza. Dar am alergie la snobism 
andutza // mai 9, 2009 la 2:25 pm |
@to-morrow-sunt de acord cu tine, si eu am am aceeasi impresie, ca multi merg la asemenea evenimente ca sa isi bifeze in agenda si ca sa povesteasca, cum zici tu, cu emfaza, dupa aia. Nu cred ca voi mai merge prea curand la o lansare de carte
Chiar imi creeaza o stare de disconfort atitudinea asta!! Sunt convinsa ca as fi plecat mult mai repede, desi era vorba de acest scriitor, daca nu m-ar fi prins lectura. 
Castalia // mai 10, 2009 la 4:35 pm |
pur si simplu mi-a placut cum ai redata experienta ta de “culturalizare”; mi-a picat bine umorul cu care ai imbracat “gafele” tale; imi amintesc ca de curand am avut un record personal al gafarii desi sincer, gafez rar ca fiind introvertita, nu am asa curaj sa ies din mine(avantaj dar si dezavantaj in egala masura). Legasem doua vorbe su o tipa de la un chiosc de ziare de unde imi cumpar carti cu ziare, Dilema, etc si ma intreaba tipa afland in alta discutie de la mine, ca am o fetita, deci ma intreaba daca am fost la denstist in timpul sarcinii; oricum ideea era ca tipa e insarcinata a doua oara dupa 12 ani de la primul copil si imi spune ca fata ei cea preadolescentina este ingrozita ca ca mama ei face acum, la vartsa ei un copil!!! si eu o intreb ca doar nu ai 40 de ani, dar sincer, fara sa ma gandesc la varsta ei, am spus doar in ideea ca o femeie poate fi “batrana” intr-un anumit sens, cand face copii la varsta aceea si bilogic, corpul e imbatranit pentru sarcina; nu asta e important,; scriu cu un ochi la hannah care din clipa in cplipa poate veni si sa ma “execute” de la calculator si salut idei; DECI, pentru a mia oara deci….tipa s-a inrosi toata si a zis nu, doamne fereste, nu am 40..nu am nici 30. Oricum, eu am adancit gafa…o, dar nici nu m-am andit la tine sa ai 40. am zis asa, in ideea ca daca fetita are 12 ani si ai facut-o pe la 25…oricum, nu stiu ce am vrut sa zic dar tot “batrana am facut-o, adica peste 30, cand ea nu are nici 30 si imi spusese la inceput ca afacut-o pe fata foarte de tanara. deci, eu in loc sa imi tin gura, ma tot invarteam in jurul unei idei prostesti si o tot repetam ca sa salvez gafa cu 40 si tot de peste 30 o faceam desi nici nu ma gandeam cati ani ar putea avea mai ales ca ii vedeam doar fata cum statea in chiosc. Ieri am vazut-o in intregime si chiar pare tanara si de fiecare data cand trec pe acolo imi pare rau de gafele alea; deci gafez rar, dar bine; poate nici nu ai inteles ideea; nu conteaza; aveam chef sa scriu, sa scriu si iata-ma. mersi de rabdare; te pup si astept alte postari de la tine; toate imi plac.
andutza // mai 10, 2009 la 5:30 pm |
@Castalia: am inteles gafa si nu m-ai plictisit deloc! Asa-i ca atunci cand iti poti impartasi gafele cu ceilalti parca iti mai trece amintirea aia care iti da nod in stomac, de rusine?
Si tu ar trebui sa postezi mai des, dar stiu ca Hannah iti ocupa mult timp si iti inteleg …”preferinta”, ar fi chiar culmea sa iei din timpul vostru impreuna pentru asta!
Ma bucur ca iti plac postarile mele. Chiar daca nu merg toate pe acelasi fir si sunt, de multe ori, ca un grafic, cu urcusuri si coborasuri. Dar asta sunt eu!
dan // iunie 15, 2009 la 12:38 pm |
multumesc. mi se pare inteligent ce ai scris – Cred ca este doar efectul lasarii de alcool, imi aminteam ca si tata, cand a renuntat la bautura, dadea impresia ca e surprins gol in fata unei multimi de oameni. Probabil ca alcoolul atat de mult ii defineste pe alcoolici, ii “imbraca”, le creeaza un scut in fata lumii, incat atunci cand renunta, dupa multi ani, nu mai stiu cum sa priveasca lumea, ce sa faca, ce sa vorbeasca, cum sa se raporteze la realitatea pe care, inainte, si-o faureau ei. Sunt doar fantezii de box office povestile in care fosti alcoolici inveterati reusesc, dupa ce renunta la viciu, sa se adapteze cu succes noului statut, sa isi ia viata in maini, sa se responsabilizeze, sa isi faca familii, copii, cariere…
andutza // iunie 15, 2009 la 1:09 pm |
@dan-eu iti multumesc…pentru ca, neamintind nimic despre gafa mea, m-ai facut sa ma simt mai bine
si sa mi-o accept.
Si nu stiu daca e neaparat inteligent ce-am scris acolo, stiu doar ca asa vad eu lucrurile… e doar capacitatea de a accepta “defectele” vietii mele (familiei) si sinceritatea de a le expune in fata tuturor!