Sunt un burete de energii negative. N-am sa scap niciodata de asta, sunt sigura. E de ajuns sa fie cineva in jurul meu (sau sa aud) prost dispus, ingrijorat, nervos, iritat, trist ca… pac! am si captat energia. Cum pot ajunge la detasare??? Mi-ar trebui o doza de egoism serioasa pentru asta, nu?
E o zi proasta, haotica, ma simt , si eu, iritata, nervoasa, ingrijorata, aproape de isterie!! Of.
17 raspunsuri Până acum ↓
amalia // iunie 26, 2009 la 3:56 am |
Oooo, join the club, cum zice romanu cu pretentii englezesti. Si eu ma stradui sa fiu mai rece. O sa iti scriu cand o sa reusesc
Mi-au placut mult pozele cu voi si peisajul. Si cand ma gandesc cat de aproape eram de el (de peisaj) imi vine sa imi trag numai palme, ca n-am fost acolo niciodata. Dar pe bune, tu stii cate nu stiam eu despre Romania, pana acum, cu internetul si blogurile?
In legatura cu eseul din Tango, sper ca le-ai spus (celor carora le-ai zis ca iti citesc blogul) si cat de mult imi place.
Lasa ca si cand ne facem noi rele si nu mai preluam alte energii, pe multi o sa-i popim si noi, ca Voda Lapusneanu.
andutza // iunie 26, 2009 la 7:14 am |
@amalia-eu nu cred ca ne vom schimba vreodata, dar ma intareste optimismul tau!
Poate, data viitoare cand vii in Romania, ajungi si pe acolo: efectiv e de ajuns sa stai o ora si iti cureti mintea de toate chestiile urate! Chiar e unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut!
traffik // iunie 26, 2009 la 10:19 am |
Nu ai nevoie de o doza de egoism, ai nevoie de o doza de bere
andutza // iunie 26, 2009 la 12:31 pm |
@traffik-sunt de acord, dar sefa mea cred ca ar avea ceva impotriva acestui fapt… numai cred…
nu-s foarte sigura!
devita // iunie 26, 2009 la 1:39 pm |
Am rasfoit putin postarile tale. Vazut din exterior, pari plina de framantari si de nemultumiri. Nemultumita de conditia actuala, de locul de munca, de relatie/casnicie, osciland intre identificarea cu o persoana cu preocupari intelectuale si o persoana cu preocupari preponderent casnice.
Nu am intrat in casa ta virtuala pentru a te ridica in slavi (tot te plangeai de lipsa unor pareri mai critice!) si nici pentru a te jigni. Imi exprim impresia pe care mi-ai lasat-o citind aleatoriu aceste postari.
Referitor la “Nevoi speciale”. Intamplarea in sine de la lansarea cartii lui Dan Sociu precum si modul in care ai relatato – cred ca te caracterizeaza intr-o oarecare masura.
In ansamblu, o gospodina sau o gospodina in devenire cu preocupari intelectuale, plina de frustrari, pentru care Dan Sociu scrie ok. desi e un “fost alcoolic”( apropo – Dan Sociu mai consuma alcool si se pare ca prietenii lui inca nu au auzit ca e un (fost) alcoolic), cel care merge la concerte facand autostopul e interesant, da, dar n-are servici, etc. Ma intrebam ce te nemultumeste mai mult: viata prea anosta in doi sau neimplinirile din perspectiva intelectuala?
andutza // iunie 27, 2009 la 10:09 am |
@devita-am citit comentariul tau de 10 ori cel putin si n-am reusit sa descopar capul si coada, daca ma intelegi. Nicicum. Ca il cunosti pe Dan Sociu, e clar, ca doar esti la curent cu starea lui de alcoolic sau fost alcoolic. Ce nu stii tu este ca, pe mine, nu ma intereseaza acest aspect! Deloc. Eu am relatat intamplarea cu el, lansarea lui de carte, din punctul MEU de vedere, nu am nimic personal cu Dan Sociu, nu ma intereseaza sa ne intretinem la beri sau cafele, intelegi? Pentru mine el este “scriitorul” de care stiam, absolut intamplator, inainte de a-si lansa scrierile. Un scriitor bun. Ce face cu viata lui personala nu e treaba mea.
sunt parolista si de bun simt si raspund fiecarui comentariu.
“In ansamblu, o gospodina sau o gospodina in devenire cu preocupari intelectuale, plina de frustrari, pentru care Dan Sociu scrie ok”-ei, iata , n-am inteles ce vrei sa zici. Pe bune. Faptul ca imi place cum scrie Dan Sociu ma caracterizeaza intr-atat incat e demn de luat in seama? Am o vaga senzatie ca tu ai o problema ori cu mine ori cu el (inclin sa cred a doua varianta), altfel nu-mi explic . Pe cuvant ca am citit si am tot citit si n-am inteles ce importanta ar avea daca e un alcoolic sau un fost alcoolic pentru mine, ce legatura are ce ai scris tu cu ce-am scris eu? ( A propos, “relatat-o” e corect, nu “relatato”)
Ca ti-ai dat cu parerea despre MINE ca persoana… nu e de condamnat, de asta ti-am si aprobat comentariul;desi te-ai cam pripit sa tragi concluzii, dar sunt concluziile tale. Blogul asta nu e literatura, eu nu ma chinui sa construiesc un personaj. Asta sunt eu, cu frustrari, cu impliniri, cu tristeti, cu veselii, cu intrebari fara raspuns, cu raspunsuri necerute… Ca vii si imi zici tu cum sunt eu in opinia ta…nici asta nu are relevanta pentru mine. Oi fi frustrata, stiu eu? Cine nu-i? Oi fi neimplinita.. pai sunt, am ascuns eu asta? N-am inteles, sincer, de ce ai tinut mortis sa iti dai cu parerea, dar eu n-am nimic de ascuns: eu sunt cea din articolele mele, dar nu inseamna, neaparat, ca sunt ceea ce inteleg altii din ceea ce scriu, asta e smecheria. Ca tu ma vezi o gospodina in devenire (unde-i granita, de unde stii cand esti in devenire sau desavarsita-asta e o intrebare serioasa, daca tot ai afirmat asta, ma gandesc ca ma poti ajuta sa imi descalcesti confuziile) cu preocupari intelectuale… si frustrata pe deasupra…neimplinita in relatie si nici profesional…. eu nu te pot opri si nici nu am vreo intentie sa iti demolez imaginea asta. Ok. Pe cuvant ca imi vine sa te intreb: asa, si????
Ei, intrebarea de la sfarsit e un mister si ma omoara curiozitatea sa aflu: daca iti raspund la intrebarea asta te ajuta cu ceva? Te simti tu mai binedispusa, mai implinita, mai satisfacuta spiritual? Ca daca asa e, atunci fac tot posibilul sa iti raspund, n-as putea sa te las in nebuloasa. Daca iti zic: da, draga mea, uite, sunt o frustrata neimplinita pe nici un plan, nici sentimental, nici sexual, nici profesional, nici intelectual, nici gospodaresc, te ajuta? Iti clarifica tie ceva? Daca iti zic ca nu-i adevarat, te-ai inselat, nu-s asa cum zici tu ca sunt, sunt cea mai echilibrata persoana de pe Planeta, am un sot cu care ma inteleg extraordinar de bine, jobul meu e unul neutru, nici bun, nici rau iar lasagna mea cu spanac este cea mai reusita, o sa vii tu sa imi demonstrezi ca nu-s asa?
Nu stiu daca am fost rautacioasa sau nu, pentru ca nu stiu nici tu daca ai fost. Nu stiu de ce ai tinut sa faci legatura acestui blog cu Dan Sociu, poate il cunosti, poate ai tu vreo frustrare legata de el, ca eu n-am, nu stiu de ce e asa important blogul asta pentru tine, din moment ce ai citit mai multe postari (eu as zice ca nu destule, daca ai tras tu concluziile astea, but it’s your choice), dar, din partea mea , esti binevenita oricand aici si iti poti lasa comentariile oricunde pe acest blog. Si , desi frustrata, bla bla bla…
traffik // iunie 27, 2009 la 4:51 pm |
Va certati degeaba. Sociu e un betivan nenorocit care “tine un jurnal”, adica scrie noapea ce a facut toata ziua:
[...]mihaela credea că a molipsit-o pe soră-sa
şi eu credeam că i-am luat de la daniel
care ieşise din puşcărie
paula i-a spus mihaelei
şi laura a zis am fost şi eu la un
chef de-al vostru
şi m-am umplut de păduchi
marcel s-a ras în cap
eu m-am tuns
fetele s-au dat cu gaz [...]
[..]Îmi lipseşte fix o mie de lei
ca să intru oriunde la cald,
şi sînt prea timid să cerşesc[...]
– aici e si un mare micinos, Sociu fiin unul din cei mai notorii cersetori de monede si tigari.
Sunt sigur ca fiecare din noi ar fi putut fi un “mare poet” de teapa lui Sociu, dar noi avem simtul ridicolului, simt care la el este amortit de bautura.
andutza // iunie 28, 2009 la 2:23 pm |
@traffik-nici tu n-ai inteles: eu am ripostat TOCMAI pentru ca nu inteleg legatura dintre blogul meu si Sociu. Deci, fratilor, lasati-ma, chiar NU MA INTERESEAZA cum e Sociu, daca bea sau nu, daca cerseste sau nu, etc. Nu e treaba mea, nici a blogului MEU! Devita si-a dat cu parerea vis-a-vis de MINE, nu de scrierile mele, neintrebata si invaziva. Si mi-a si adus la cunostinta ca Dan Sociu e alcoolic, iar tu vii si imi spui ca ma cert cu ea tot din cauza asta??? Si, pe deasupra, mai adaugi si tu informatii despre viata lui. Deci, sa fie clar pentru toata lumea care mai doreste sa citeasca ce debitez eu aici: Sociu nu face parte din viata mea, nici n-a facut, blogul asta nu este despre el, nici articolul ala in care ii pare numele n-a fost, neaparat despre el, acest blog este departe de a cataloga persoane, dezbate doar unele fapte si ganduri. Imi astern eu efuziunile de inspiratie. Am fost clara??? Daca aveti chef sa mai cititi ce scriu eu, foarte bine, sunteti bineveniti. Daca aveti o problema cu Dan Sociu si v-ati gasit blogul asta unde sa il denigrati, puteti sa va luati gandul. Si nu pentru ca i-as lua apararea lui, ci pentru ca acest blog nu de aia a fost creat. Sa fie clar!!! Din cauza lui Sociu a sosit si “devita” aici si s-a gandit ca-s curioasa de psihanaliza ei.
Daca acest blog nu prezinta nici un interes pentru voi, in afara de numele Sociu, atunci chiar nu aveti ce cauta aici!
traffik // iunie 28, 2009 la 5:01 pm |
Ai putea sa stergi ulimele 3 (4 cu tot cu asta) comentarii si gata.
. Eu incercam sa fiu de partea ta, dar fie m-am exprimat gresit, fie am fost inteles gresit. 
Si nu cred ca ne poti “da afara de pe blogul tau” (cel putin pe mine nu poti), decat daca iti inchizi contul. Deci ca sa revenim, imi cer scuze ca am postat aiureli pe blogul tau, si te rog sa stergi ultimile 4 posturi si sa dam mana sa ne impacam. …si daca ne mai certam luam valiza si plecam,/ si plecam la gara mica,/ne -ntalnim cu ursulica./Ursulica-i suparat si-a uitat ch…-n pat.
andutza // iunie 28, 2009 la 6:05 pm |
@traffik-ma gandesc ca nu-mi ramane decat iti accept scuzele (pentru ca , folosind pluralul “va certati” m-ai adus undeva unde nu-mi doream, iar informatiile despre Sociu chiar erau inutile, mai ales ca “cearta” era tocmai din aceasta cauza, ca nu sunt interesata). Nu voi sterge comentariile; cum i-am spus si devitei, asta sunt eu, fiecare e liber sa isi faca o parere si din gafele
mele si din comentarii… si desigur ca e liber sa o si exprime, dar mie mi se pare usor gratuit gestul. Una peste alta (sau diverse alte combinatii) , nu v-am dat afara de pe blogul meu, e logic ca n-am cum sa fac asta, m-am gandit doar ca poate aveti nevoie de o lamurire ca acest blog n-are nici o legatura cu subiectul controversat.
).
)
Din punctul meu de vedere… be my guest!
Simpatice versurile (si pline de profunzime, desigur
(Ok, recunosc, chiar ma bantuie curiozitatea: ce cauta un barbat pe blogul meu? mai mult de o vizita? In ce s-ar putea regasi?? -nu-i nevoie sa imi raspunzi, era retorica intrebarea
traffik // iunie 29, 2009 la 3:36 pm |
Curiozitatea ta imi aduce aminte de bancul cu vaca si cu ursul. Nu il mai tin minte pe tot dar poanta era cam asa: dupa ce il tot fugarea vaca pe urs int-o zi o intreba ursul;
- Vaco, ce-i cu tine?
si vaca ii rasunde mirata:
- Da’ chiar, ce-i cu mine!??
In concluzi o sa iti raspund si eu:
- Da’ chiar, cei cu mine pe blogul tau!??
-Probabil sunt un troll http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_troll
andutza // iunie 30, 2009 la 5:41 am |
@traffik- un troll care zice bancuri… e un troll autentic?
(numa’ intreb ). Da’ e bine! 
dan // iulie 22, 2009 la 10:35 am |
nu m -as baga in seama aici, dar cred ca, dincolo de onoarea mea lezata, pardon, e si ceva mai important aici si pt altii (cei care beau si vor sa scape de asta, sa zicem) – nu am mai baut alcool de pe 9 iulie 2007, la ora 18, 30 (la o crisma de la iesirea din buzau, era o bere beck s, cred) si nici nu am de gind sa o mai fac vreodata. e de ajuns un pahar de orice ca sa ajung la spital, de data asta pt totdeauna. cine a scris mizeria de mai sus are probleme serioase, cu onestitatea sau cu inteligenta (dar clar cu empatia)
andutza // iulie 22, 2009 la 10:47 am |
@dan-multumesc, ma bucur ca ai intrat sa lamuresti tu lucrurile!
Ca deja eram in minoritate, dupa ce doua persoane au tinut mortis sa ma anunte (eronat, se pare) despre viata ta personala! Ma simteam deja complexata ca nu stiu detalii asa …”picante” despre tine 
devita // iulie 27, 2009 la 11:49 am |
Ma surprinde modul in care a evoluat discutia.
Nu aceasta era ideea! Era doar o revolta mai veche generata de urmatorul fenomen: tendinta multora de a contrabalansa cu un aspect mai putin pozitiv atunci cand apreciem ceva la o persoana.De multe ori cele doua aspecte nu au nici o legatura, aspectul “negativ” este adesea lipsit de relevanta.Evident, m-am exprimat total aiurea din moment ce ideea nu a fost inteleasa.
In rest, referirile la cele doua persoane aveau doar rolul de exemplificare.
Alt aspect: “ca mi-am dat cu parerea despre tine ca persoana nu este de condamnat” – eu tocmai acest lucru mi-l reprosez. Tocmai de aceea am revenit, pentru a-mi cere scuze. Tu aveai o zi proasta si am venit si eu din neant cu biciul!
Abia de curand mi-am facut si eu timp sa vad ce este cu aceste jurnale publice, case virtuale etc. ignoranta mea, dar nu m-a preocupat pana acum.Si aveam mai multe nelamuriri: de ce isi fac unii blog si de ce sunt atat de multe postari deprimante, triste. de unde atata drama, tragedie, depresie ( nu ma intelege gresit, ma refer la modul general, tu erai la capatul “lecturarii” a “n” bloguri depresive).
oricum raspunsul tau a fost destul de ponderat, ma asteptam da fiu desfiintata, daca nu de tine, de cititorii tai fideli.
devita // iulie 27, 2009 la 11:52 am |
corectare:
in loc de “tu erai la capatul “lecturarii”…
Eu eram la capatul “lecturari”….
andutza // iulie 27, 2009 la 12:46 pm |
@devita- faptul ca te-ai intors “sa iti ceri scuze” e un fapt demn de lauda, desi, foarte foarte sincer, e un pic ciudat sa iti ceri scuze pentru o parere de-a ta, acum referindu-ne la “o gospodina cu preocupari intelectuale”, etc, etc, etc. E foarte bine sa iti asumi parerea; adevarul este ca eu n-am prea priceput nimic din explicatia ta de azi (mda, se pare ca-s mai mult gospodina decat intelectuala, daca mi-e cam greu sa diger comentariul tau
), dar iti accept scuzele. Daca vrei. Daca e important pentru tine.
Nelamurirea ta in ceea ce priveste blogurile depresive…. stii cum zic eu? Mai des ai tendinta de a incepe sa scrii pe un blog cand esti trist, deprimat, deznadajduit, decat cand esti vesel. Si dupa ce ai inceput sa scrii, scrii si postari optimiste. Oricum, sunt mai multe cele pesimiste pentru ca bucuria ne umple sufletul si nu simtim nevoia sa scriem undeva asta, sa ne “descarcam”. Cu tristetea e altfel, ea trebuie spusa, strigata, sa dispara. Cel putin asa vad eu lucrurile.
Te mai astept!