Sa te sinucizi este un foarte mare pacat, chiar si numai gandindu-ne ca alegi sa nu te mai bucuri de frumusetile create de Dumnezeu pe Pamant. E si o dovada de curaj prostesc, ca iti asumi sa pierzi ceva minunat care ti s-ar fi putut intampla daca ai mai fi trait. E si o mare dovada de egoism, pentru ca nu iti pasa de durerea crunta pe care o lasi in urma.
Randurile de mai sus sunt scrise de cineva care duce in spate rusinea fata de familie si fata de Dumnezeu ca a incercat asa ceva si care nu va scapa de rusinea asta niciodata; cineva care acum STIE si care, din nici un motiv, in nici o imprejurare, sub nici o forma, nu ar mai face asta!!
A plecat dintre noi un OM! Un TATA, un EXEMPLU! O persoana cu care iti era drag sa povestesti si pe care il ascultai mereu razand cu pofta la glumele lui si admirandu-i caracterul si simtul responsabilitatii!
Dumnezeu sa te ierte, nene, pentru pacatul asta, ca pentru altceva nu ar avea de ce!!
P.S. In mod normal nu as fi scris despre asta, dar am simtit ca e o…”ocazie” de a transmite si celorlalti, din experienta proprie, ca orice ratacire, orice intuneric, orice hatis are un drum spre lumina. Intotdeauna. Trebuie doar sa IL lasi pe Dumnezeu inainte sa iti deschida drumul.
4 raspunsuri Până acum ↓
amalia // iulie 22, 2009 la 11:09 pm |
Cel mai important ramane, asa cum ai spus, ca orice intuneric are un drum spre lumina.
Ovidiu // iulie 23, 2009 la 1:07 pm |
Buna,
Mi-ai amintit de un prieten de-al meu care s-a sinucis:( Avea 18 ani, era cel mai bun din clasa lui si era un om credincios, mergea in fiecare duminica la biserica si postea toate posturile. Dumnezeu sa-l ierte……
Nu putem noi judeca pe ceilalti si nici macar nu-i putem intelege, trebuie sa le acordam putina ingaduinta si sa recunoastem ca suntem slabi din fire….
Sa fii sanatoasa, toate cele bune
andutza // iulie 23, 2009 la 1:56 pm |
@ovidiu-imi pare rau de prietenul tau… stiu ca nu ii putem noi judeca pe cei care o fac, eu judec actul in sine si ce ramane in urma…
Multumesc de urari, la fel!
Delia // septembrie 3, 2009 la 7:34 am |
…cunosc un caz asemanator…mereu am gandit ca sinucigasii sunt oameni slabi, carora le lipseste credinta in Dzeu si puterea de a spera si de a visa la un maine mai bun (cum, de altfel,trebuie sa credem toti ca maine va fii mult mai bine si mai frumos). Viitorul il facem noi.Suntem stapanii sufletelor noastre si capitanii propriului destin, cum spunea cineva…Insa ar trebui sa nu uitam sa suntem in posesia propriului suflet doar temporar.Exista o Mana care ne-a trasat o linie a destinului si ne-a daruit sansa de a ne purta sufletele aici,pa pamant,pentru o perioada.Cand este intuneric,tindem sa credem ca viata este o perioada de proba.Cand soarele straluceste si pe strada noastra strigam in gura mare ca noi meritam totul,ca totul ni se cuvine si este soare pentru ca meritam iar viata aceasta este o sansa.Eu consider ca daca ne putem bucura de soare, de ce sa nu acceptam si ca sunt perioade de furtuni si uragane,incercari mai grele sau mai usoare la care ne supune viata aceasta…
Stiu doar ca atunci cand cineva decide intr-un moment de nebunie sa puna capat propriei vieti si suferinte,nu numai ca pune capat si tuturor sanselor si bucuriilor ce ar fi urmat dar curmeaza cu cruzime si egoism visele celorlalti care fac parte din viata sa…Fiindca cei ce raman in urma nu vor mai fi niciodata aceiasi.Niciodata!