Mentiune off-topic (oarecum): am pus pe privat unele articole de pe acest blog legate de sarcina, bebe, etc. Nu din ipocrizie. Si cine ma cunoaste stie asta. Le-am scos pentru ca dor. Ma dor. Am fost avertizata ca asa va fi dar nu am vrut sa cred. Nu m-am schimbat radical, continui sa militez impotriva prejudecatilor legate de sarcina, nastere, alaptare, etc, prejudecati care le fac pe unele femei sa pice in depresii, dar recunosc ca regret ca, luandu-l pe NU in brate la inceputul sarcinii, am pierdut multe amintiri frumoase legate de sarcina si mamicie, amintiri “ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi” (Ileana Vulpescu, nu sunt eu asa desteapta 
).
Ok, lamurit.
Imediat se implineste 1 an de cand viata mea (a noastra, dar asta e blogul MEU, deci vorbesc despre viata MEA,da? ) s-a schimbat atat de mult… Pe 26 ianuarie Miruna implineste 1 an. Nu va mai fi bebelus, va deveni COPIL. COPILUL MEU.
A fost un an…profund. Nu pot sa spun ca a fost unul minunat, dar DA, izolata, nasterea Mirunei a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat anul asta.
Anul asta am lasat in urma oameni, obiceiuri, idei. In acest an am intalnit oameni, am capatat obiceiuri noi, idei noi. Am pierdut prieteni si am castigat prieteni.
Anul asta am fost pe cele mai inalte culmi ale extazului, am atins norii…dar am si cazut pe cele mai de jos trepte ale iadului interior.
Anul asta am iubit fara limite.
Anul asta m-am descoperit si redescoperit.
Anul asta am invatat. Am invatat sa iubesc, sa DARUIESC in adevaratul sens al cuvantului, sa primesc de la viata si bune si rele ca un om insetat, sa TRAIESC.
Si dincolo de toate astea, anul asta am inteles ca niciodata nu voi mai fi linistita, ca inima mea va fi toata viata in afara corpului meu (nici asta n-am zis-o eu,dar acum imi scapa autorul), ca Miruna , desi e o fiinta de sine statatoare si-i respect asta, va fi mereu o bucatica din EU , ca nu pot fi intreaga decat atunci cand e langa mine. Nu sunt o mama panicoasa/obsedata, altfel nu mi-as fi dorit atat de multa sa imi reiau viata sociala/profesionala de dinainte, sunt doar…MAMA.
Si anul asta am invatat ca a fi MAMA este cel mai frumos dar dat de Dumnezeu femeii.
