Eu , candva, eram desteapta. Aveam inspiratie si talent la scris (nu extra-talent ci asa, un talentut mic, o promisiune ca pot mai mult), aveam ceva de spus sau reuseam, din nimic, sa scot, totusi, un subiect care sa para demn de bagat in seama.
Azi am citit postarile mele vechi, foarte vechi, din anii trecuti si, soc si groaza, nu ma recunosteam in fluenta exprimarii. Nici in cuvintele alese. Ma intrebam cum e posibil sa fi stiut candva sa ma exprim atat de frumos si, mai ales, sa stiu atatea cuvinte???
Incerc sa aflu motivul pentru care am ajuns aici. Drame existentiale inca am (o, God, chiar am), pareri am, un timp mic micut sa scriu am… Si totusi. Nimic. Ma uit si acum in monitor ca-intr-o oglinda si-mi vad ceafa.
